REMEMBER mama
TUȚI (GLAFIRA)
Era o
fiinţă introvertită, altruistă care
ţinea totul (durere, suferinţă) în ea şi nu vroia să deranjeze pe alţii...
Iulie 2014
Înainte de 10 iulie se simțea rău, constipație și balonare,
cu medicul de familie ??? (Delia Bocică) nu am putut să obținem decât niște
purgative și un tratament de întreținere a intestinului gros pe care-l folosea
însăși medicul, promisiuni de consult la gastroenterologie la un medic aflat în
concediu și o recomandare pentru doctorul Scăunaș.
În 11 iulie la recomandarea doctorului Scăunaș a făcut o
rectoscopie, cu rezultatul bun și diagnosticul de colon iritabil și o rețetă cu un pumn de medicamente. După
câteva zile de tratament starea nu s-a ameliorat. Săptămâna 14-20 iulie a
suportat toate simptomele de tulburare abdominală, fără a fi vreun progres.
În 21 iulie mergem la dr.Trelea, face o ecografie abdominală,
diagnosticul ocluzie intestinală cu intestin dilatat și cu lichid în cavitatea
abdominală. Cu recomandarea că trebuie
operată imediat, să mergem la urgență. Am mers la urgență, unde am dat de
doctorul Ploscaru, care a pus-o imediat pe hidratare cu perfuzii. Marți 22
iulie au planificat să mergem pentr o colonoscopie la o clinică privată (colonoscopul
spitalului era stricat) și am ajuns din nou la dr.Scăunaș în dimineața zilei de
miercuri 23.07.2014. Colonoscopia a fost un eșec în sensul că medicul s-a
speriat de ce a văzut (un sfincter în interiorul intestinului gros- imagine văzută
și de mine) și a spus că nu mai poate face procedura că se strică aparatul. L-a
sunat pe dr.Ploscaru și i-a spus că nu poate să mai face investigația.
După întoarcerea de la colonoscopie, dr.Ploscaru a decis operarea
pacientei în 23.iul.2014 la ora 11.45. După toate pregătirile a fost dusă în
sala de operaţie, am discutat cu medicul înainte de operaţie şi a spus că
încercă laparoscopic şi i-am dat ce
trebuia. Am aşteptat două ore să iasă medicul din operaţie...vine la mine şi-mi
spune: D-l inginer situaţia e gravă,
este un cancer care a afectat toată cavitatea abdominală,
pancreasul,splina,ovarele şi intestinul gros. Ca să trăiască i-am făcut un by-pass
între intestinul subţire şi porţiunea de intestin gros validă. Am recoltat
probe pentru biopsie. La ora 14.30 am văzut-o la reanimare unde striga de
durere, să i se administreze un calmant.
A stat 5 zile la reanimare, timp în care încerca să-și reia
funcțiile aparatului digestiv, cu o tărie demnă de toată lauda mergea să-și
facă nevoile pe propriile picioare, pentru că nu suferea plosca. A mai stat în
salon 4 zile, timp în care se plângea și de dureri ale picioarelor, a
consultat-o specialista în chirurgie vasculară dr.Călina Ionescu, care i-a
recomndat un tratament cu anticoagulante și verificarea dozelor cu analiza INR.
August 2014
La 2 august 2014 este externată din spital cu recomandarea
unui tratament de întreținere și să așteptăm rezultatul de la biopsie.
Rezultatul de la analiza patologică apare în 06.08.2014 cu solicitatrea unor
determinări suplimentare la București. Suntem sfătuiți să preluăm lamelele de
la laborator și să le ducem unde trebuie. În această perioadă aproape zilnic o
ducem pentru recoltarea de probe de sânge ca să vedem valoarea INR, pe care cu
multe greutăți create de sistem, înghesuială, pile... trebuia să de
interpreteze medicul care i-a prescris tratamentul cu anticoagulante. Oricum am
decis să întrerupem acest tratament ca să nu o mai chinuim.
În 20.08.2014 s-a efectuat la Vâlcea încă o analiză de sânge
în vederea pregătirii pentru CT (tomografie computerizată). S-a făcut un CT la
Vâlcea în 22.08.2014, deja se simțea slăbită și mergea mai dificil. Rezultatul
CT confirma existența tumorilor în interiorul abdomenului.
În 19.08.2014 fetele au dat lamelele de la biopsie la un
laborator specializat la București,rezultatul a apărut după 10 zile, concluzia limfom malign non Hodkin folicular
tip 1-2.
În 26.08.2014 am dus-o cu mașina la București, a suportat
călătoria dar nu se simțea bine, era slăbită şi fără vlagă.
În 28.08.2014 am avut planificată consultație la Oncofort la
prof.Zelinski, care a mai indicat o listă de determinări suplimentare
(ecografie abdominală, markeri , sânge) și trei ședințe de hidratare cu
perfuzii care să le facem acolo în zilele următoare. Tot în 28.08.2014 la
ecografia abdominală, medicul respectiv hotărăște că nu este necesară o puncție
pentru lichid și că acesta se va elimina cu tratament cu pastile. Chin curat să
iei pastile care te deshidratează și toți îți spun să bei cât mai multă apă...
Septembrie 2014
Zelinski a dat diagnosticul abia în 11.09.2014 – limfom non Hodkin B folicular CD 20+,colon
sigmoid ocluzie intestinală,ascită. Recomandare chimioterapie: Benoamustin
+ Rituximab – 6 serii.
În 09 sept.2014 am fost la consult la hematorlog, la MediCover, dr. Ciochinariu,
care cunoscând documentele din dosarul medical a recomandat începerea imediată
a chimioterapiei. A început chimioterapia în 15 sept 2014 cu tratamentul cu
R-CHOP. A trebuit să cumpărăm Rituximab pentru că până la obținerea aprobării
CNSAS mai treceu 2 luni (6000 lei/flacon).
15 sept.2014 prima zi de chimioterapie la MediCover,perfuzii
de la orele 9-19, nu se simțea prea bine după ele. Am solicitat rămânerea peste
noapte a pacientei și ca însoțitor (la tarif de ***), a fost o noapte de chin,
cu repetate ieșiri la toaletă, la care asistentele veneau numai să o decupleze
de la perfuzie și monitorul cardiac.
În 16 sept.2014 a fost externată urmând ca încă trei zile să
primească tratamentul la domiciliu. Venea o asistentă, Ana Ciobanu, care îi
administra perfuziile și o mai relaxa
făcându-i un masaj la picioarele care începuseră să se umfle. Mergea greu, nu
mai putea urca scări, avea greutate în respirație. Noaptea de 19-20 sept.2014 a
fost de groază, am stat de veghe și am ajutat-o să se ridice din pat pentru a
merge la toaletă, nu mai avea forță în picioare și nici în mâini. Dimineața a
început să vomeze o masă maro, iar pe anus excremente negre (i-am pus pampers,
și am schimbat vreo 8 buc în 5 ore).
În 20 sept 2014 pe la prânz începuseră durerile,starea de
slăbiciune și vomă nu contenea și cu greutate în respirație și glas a cerut să
o ducem la spital. Am sunat 112, a venit salvarea și au dus-o la Spitalul
Floreasca, acolo ajunge cu puls 150 și tensiune 8,5/7, medicii fac totul ca să
o stabilizeze, cu toate pilele avute, se reușește transferul la Spitalul Colțea
unde era o secție de terapie intensivă mai septică și mai bine utilată. Stă la
ATI Colțea legată la 7-8 pompe peristaltice cu perfuzii divese, cu inhalare de
oxigen și apoi cu aparatul de dializă cuplat permanent. Rezistă în stare de
semi sau inconștiență (nu știm pentru că nu mai reacționa la stimulii externi)
până în 23 sept.2014 la ora 19 când inima cedează.
Exact la 2 luni după operația de ocluzie intestinală, o
evoluție galopantă, care după dorința ei din ultimile dialoguri, a scutit-o de
chinurile ulterioare.
Este dusă conform procedurii la morga spitalului, de unde
puteam să o scoatem abia a doua zi. Începe o etapă neplăcută în care trebuia să
te ocupi de toate cele necesare unui mort. Vorbim cu o firmă din Bucureşti,
găsită pe net, care se va ocupa de toate formalităţile şi de tot ceremonialul
până la incinerare. Incinerarea a fost o dorinţă a ei exprimată în perioadele
de chin, când îşi dorea să moară ca să nu mai pricinuiască probleme şi altora.
În 25 sept 2014 mergem la morga spitalului, pentru a obţine
documentele necesare, autopsierul şef era cam ursuz, s-a luminat numai după ce
i-am promis ce i se cuvenea. Ne dă documentul medico-legal şi cei de la firmă
merg la Primăria Sectorului 3 pentru certificatul de deces. Cu certificatul de
deces putem lua cadavrul, care între timp a fost îmbălsămat şi îmbrăcat cu
hainele aduse de noi de către o tanti grasă şi urâtă. Firma vine cu sicriul
refolosibil, o ia şi o duce la o capelă pe şoseaua Mihai Bravu, unde trebuia să
rămână peste noapte. La capelă
înghesuială, alţi trei morţi, şi-a petrecut ultima noapte pe pământ în capelă
cu un coleg de cameră, un nene gras şi mort. Popii de la biserica respectivă cu
capelă, au refuzat să-i citească slujba pentru că au aflat de incinerare. Unul
dintre popi a spus că încalcă canonul numai dacă facem o donaţie substanţială
bisericii (vroia 5-600 lei), a refuzat serviciul lui.
În 26 sept 2014, o zi ploioasă, dimineaţa la 8.15 vine firma
care ia sicriul şi îl duce la Crematoriul Vitan, era programată incinerarea la
ora 10.00 sicriul este adus cu liftul în capela crematoriului, unde un popă
răzvrătit îi face slujba de înmormântare. Cu toate pregătirile creştineşti
aduse de firmă şi cu asistenţă din partea rudelor şi cunoscuţilor, totul
decurge conform unui ceremonial. Sicriul este coborât cu liftul, după ce toţi
cei apropiaţi şi-au luat bun rămas de la Glafira. În culisele ceremoniei s-au făcut plăţile şi am optat pentru o urnă
ceramică, destul de scumpă.
Octombrie 2014
Abia în 3 oct. 2014 am putut să ridicăm urna, aşa era
procedura acolo, pe care am transportat-o la Râmnicu Vâlcea, ultimile zile
acasă. Nu ştiu din ce surse dar vestea s-a
risipit în oraş şi a venit un bombardament
de condoleanţe, destul de seci care nu au ajutat cu nimic. Dorinţa ei
era să ajungă în mormântul familiei Sava de la Sibiu, la un loc pregătit
dinainte cu placă funerară.
În 10 oct.2014 după ce am făcut aranjamentele necesare la
cimitirul din Sibiu, am putut înhuma urna, îndeplinind dorinţa Glafirei, totul
cu ceremonial şi cu preot de data aceasta, care a făcut slujba cu dezlegare de
la preasfinţitul.
Un destin crud şi nedrept,faţă de calităţile şi conduita din
viaţă a Glafirei, o boală care nu o şti, nu a dat semne prealabile şi care nu iartă. O întrebare o frământa în
clipele de suferinţă: Oare cu ce am greşit eu faţă de cel de sus,
ca să am o astfel de soartă?
Oamenii încearcă să corecteze destinul cu eforturi materiale,
spirituale, uneori cu credinţa în ceva superior care te poate ajuta, dar karma
este neştiută, pentru ea atâta i-a fost
norocul să trăiască. Păcat...
