joi, 27 noiembrie 2014

Un remember...

REMEMBER  mama TUȚI  (GLAFIRA)

Era o fiinţă introvertită, altruistă  care ţinea totul (durere, suferinţă) în ea şi nu vroia să deranjeze pe alţii...

Iulie 2014
Înainte de 10 iulie se simțea rău, constipație și balonare, cu medicul de familie ??? (Delia Bocică) nu am putut să obținem decât niște purgative și un tratament de întreținere a intestinului gros pe care-l folosea însăși medicul, promisiuni de consult la gastroenterologie la un medic aflat în concediu și o recomandare pentru doctorul Scăunaș.
În 11 iulie la recomandarea doctorului Scăunaș a făcut o rectoscopie, cu rezultatul bun și diagnosticul de colon iritabil  și o rețetă cu un pumn de medicamente. După câteva zile de tratament starea nu s-a ameliorat. Săptămâna 14-20 iulie a suportat toate simptomele de tulburare abdominală, fără a fi vreun progres.
În 21 iulie mergem la dr.Trelea, face o ecografie abdominală, diagnosticul ocluzie intestinală cu intestin dilatat și cu lichid în cavitatea abdominală.  Cu recomandarea că trebuie operată imediat, să mergem la urgență. Am mers la urgență, unde am dat de doctorul Ploscaru, care a pus-o imediat pe hidratare cu perfuzii. Marți 22 iulie au planificat să mergem pentr o colonoscopie la o clinică privată (colonoscopul spitalului era stricat) și am ajuns din nou la dr.Scăunaș în dimineața zilei de miercuri 23.07.2014. Colonoscopia a fost un eșec în sensul că medicul s-a speriat de ce a văzut (un sfincter în interiorul intestinului gros- imagine văzută și de mine) și a spus că nu mai poate face procedura că se strică aparatul. L-a sunat pe dr.Ploscaru și i-a spus că nu poate să mai face investigația.
După întoarcerea de la colonoscopie, dr.Ploscaru a decis operarea pacientei în 23.iul.2014 la ora 11.45. După toate pregătirile a fost dusă în sala de operaţie, am discutat cu medicul înainte de operaţie şi a spus că încercă laparoscopic  şi i-am dat ce trebuia. Am aşteptat două ore să iasă medicul din operaţie...vine la mine şi-mi spune:  D-l inginer situaţia e gravă, este un cancer care a afectat toată cavitatea abdominală, pancreasul,splina,ovarele şi intestinul gros. Ca să trăiască i-am făcut un by-pass între intestinul subţire şi porţiunea de intestin gros validă. Am recoltat probe pentru biopsie. La ora 14.30 am văzut-o la reanimare unde striga de durere, să i se administreze un calmant.
A stat 5 zile la reanimare, timp în care încerca să-și reia funcțiile aparatului digestiv, cu o tărie demnă de toată lauda mergea să-și facă nevoile pe propriile picioare, pentru că nu suferea plosca. A mai stat în salon 4 zile, timp în care se plângea și de dureri ale picioarelor, a consultat-o specialista în chirurgie vasculară dr.Călina Ionescu, care i-a recomndat un tratament cu anticoagulante și verificarea dozelor cu analiza INR.

August 2014
La 2 august 2014 este externată din spital cu recomandarea unui tratament de întreținere și să așteptăm rezultatul de la biopsie. Rezultatul de la analiza patologică apare în 06.08.2014 cu solicitatrea unor determinări suplimentare la București. Suntem sfătuiți să preluăm lamelele de la laborator și să le ducem unde trebuie. În această perioadă aproape zilnic o ducem pentru recoltarea de probe de sânge ca să vedem valoarea INR, pe care cu multe greutăți create de sistem, înghesuială, pile... trebuia să de interpreteze medicul care i-a prescris tratamentul cu anticoagulante. Oricum am decis să întrerupem acest tratament ca să nu o mai chinuim.
În 20.08.2014 s-a efectuat la Vâlcea încă o analiză de sânge în vederea pregătirii pentru CT (tomografie computerizată). S-a făcut un CT la Vâlcea în 22.08.2014, deja se simțea slăbită și mergea mai dificil. Rezultatul CT confirma existența tumorilor în interiorul abdomenului.
În 19.08.2014 fetele au dat lamelele de la biopsie la un laborator specializat la București,rezultatul a apărut după 10 zile, concluzia limfom malign non Hodkin folicular tip 1-2.
În 26.08.2014 am dus-o cu mașina la București, a suportat călătoria dar nu se simțea bine, era slăbită şi fără vlagă.
În 28.08.2014 am avut planificată consultație la Oncofort la prof.Zelinski, care a mai indicat o listă de determinări suplimentare (ecografie abdominală, markeri , sânge) și trei ședințe de hidratare cu perfuzii care să le facem acolo în zilele următoare. Tot în 28.08.2014 la ecografia abdominală, medicul respectiv hotărăște că nu este necesară o puncție pentru lichid și că acesta se va elimina cu tratament cu pastile. Chin curat să iei pastile care te deshidratează și toți îți spun să bei cât mai multă apă...

Septembrie 2014
Zelinski a dat diagnosticul abia în 11.09.2014 – limfom non Hodkin B folicular CD 20+,colon sigmoid ocluzie intestinală,ascită. Recomandare chimioterapie: Benoamustin + Rituximab – 6 serii.
În 09 sept.2014 am fost la consult  la hematorlog, la MediCover, dr. Ciochinariu, care cunoscând documentele din dosarul medical a recomandat începerea imediată a chimioterapiei. A început chimioterapia în 15 sept 2014 cu tratamentul cu R-CHOP. A trebuit să cumpărăm Rituximab pentru că până la obținerea aprobării CNSAS mai treceu 2 luni (6000 lei/flacon).
15 sept.2014 prima zi de chimioterapie la MediCover,perfuzii de la orele 9-19, nu se simțea prea bine după ele. Am solicitat rămânerea peste noapte a pacientei și ca însoțitor (la tarif de ***), a fost o noapte de chin, cu repetate ieșiri la toaletă, la care asistentele veneau numai să o decupleze de la perfuzie și monitorul cardiac.
În 16 sept.2014 a fost externată urmând ca încă trei zile să primească tratamentul la domiciliu. Venea o asistentă, Ana Ciobanu, care îi administra perfuziile  și o mai relaxa făcându-i un masaj la picioarele care începuseră să se umfle. Mergea greu, nu mai putea urca scări, avea greutate în respirație. Noaptea de 19-20 sept.2014 a fost de groază, am stat de veghe și am ajutat-o să se ridice din pat pentru a merge la toaletă, nu mai avea forță în picioare și nici în mâini. Dimineața a început să vomeze o masă maro, iar pe anus excremente negre (i-am pus pampers, și am schimbat vreo 8 buc în 5 ore).
În 20 sept 2014 pe la prânz începuseră durerile,starea de slăbiciune și vomă nu contenea și cu greutate în respirație și glas a cerut să o ducem la spital. Am sunat 112, a venit salvarea și au dus-o la Spitalul Floreasca, acolo ajunge cu puls 150 și tensiune 8,5/7, medicii fac totul ca să o stabilizeze, cu toate pilele avute, se reușește transferul la Spitalul Colțea unde era o secție de terapie intensivă mai septică și mai bine utilată. Stă la ATI Colțea legată la 7-8 pompe peristaltice cu perfuzii divese, cu inhalare de oxigen și apoi cu aparatul de dializă cuplat permanent. Rezistă în stare de semi sau inconștiență (nu știm pentru că nu mai reacționa la stimulii externi) până în 23 sept.2014 la ora 19 când inima cedează.

Exact la 2 luni după operația de ocluzie intestinală, o evoluție galopantă, care după dorința ei din ultimile dialoguri, a scutit-o de chinurile ulterioare.
Este dusă conform procedurii la morga spitalului, de unde puteam să o scoatem abia a doua zi. Începe o etapă neplăcută în care trebuia să te ocupi de toate cele necesare unui mort. Vorbim cu o firmă din Bucureşti, găsită pe net, care se va ocupa de toate formalităţile şi de tot ceremonialul până la incinerare. Incinerarea a fost o dorinţă a ei exprimată în perioadele de chin, când îşi dorea să moară ca să nu mai pricinuiască probleme şi altora.
În 25 sept 2014 mergem la morga spitalului, pentru a obţine documentele necesare, autopsierul şef era cam ursuz, s-a luminat numai după ce i-am promis ce i se cuvenea. Ne dă documentul medico-legal şi cei de la firmă merg la Primăria Sectorului 3 pentru certificatul de deces. Cu certificatul de deces putem lua cadavrul, care între timp a fost îmbălsămat şi îmbrăcat cu hainele aduse de noi de către o tanti grasă şi urâtă. Firma vine cu sicriul refolosibil, o ia şi o duce la o capelă pe şoseaua Mihai Bravu, unde trebuia să rămână peste noapte.        La capelă înghesuială, alţi trei morţi, şi-a petrecut ultima noapte pe pământ în capelă cu un coleg de cameră, un nene gras şi mort. Popii de la biserica respectivă cu capelă, au refuzat să-i citească slujba pentru că au aflat de incinerare. Unul dintre popi a spus că încalcă canonul numai dacă facem o donaţie substanţială bisericii (vroia 5-600 lei), a refuzat serviciul lui.

În 26 sept 2014, o zi ploioasă, dimineaţa la 8.15 vine firma care ia sicriul şi îl duce la Crematoriul Vitan, era programată incinerarea la ora 10.00 sicriul este adus cu liftul în capela crematoriului, unde un popă răzvrătit îi face slujba de înmormântare. Cu toate pregătirile creştineşti aduse de firmă şi cu asistenţă din partea rudelor şi cunoscuţilor, totul decurge conform unui ceremonial. Sicriul este coborât cu liftul, după ce toţi cei apropiaţi şi-au luat bun rămas de la Glafira. În culisele ceremoniei    s-au făcut plăţile şi am optat pentru o urnă ceramică, destul de scumpă.

Octombrie 2014
Abia în 3 oct. 2014 am putut să ridicăm urna, aşa era procedura acolo, pe care am transportat-o la Râmnicu Vâlcea, ultimile zile acasă. Nu ştiu din ce surse dar vestea  s-a risipit în oraş şi a venit un bombardament  de condoleanţe, destul de seci care nu au ajutat cu nimic. Dorinţa ei era să ajungă în mormântul familiei Sava de la Sibiu, la un loc pregătit dinainte cu placă funerară.
În 10 oct.2014 după ce am făcut aranjamentele necesare la cimitirul din Sibiu, am putut înhuma urna, îndeplinind dorinţa Glafirei, totul cu ceremonial şi cu preot de data aceasta, care a făcut slujba cu dezlegare de la preasfinţitul.
Un destin crud şi nedrept,faţă de calităţile şi conduita din viaţă a Glafirei, o boală care nu o şti, nu a dat semne prealabile  şi care nu iartă. O întrebare o frământa în clipele de suferinţă:  Oare cu ce am greşit eu faţă de cel de sus, ca să am o astfel de soartă?
Oamenii încearcă să corecteze destinul cu eforturi materiale, spirituale, uneori cu credinţa în ceva superior care te poate ajuta, dar karma este neştiută, pentru ea  atâta i-a fost norocul să trăiască. Păcat...


marți, 21 octombrie 2014

Pagini de jurnal personal 1

M-am gândit că este bine să public anumite pagini din jurnalul personal al Glafirei, fără să intervin asupra conținutului,dar păstrând discreția cuvenită pentru sentimentele cere au putut să o doară...Am lăcrimat îndelung la fiecare pasaj...

Episodul 1 

La mulți ani Cela! Mult noroc și sănătate să fi cuminte și frumoasă. Astăzi Cela a împlinit un an (21.iulie 2004).
Seara pe la ora 9 Cela vine la bunicii ei de Râmnicu Vâlcea.este foarte drăguță,dar obosită de drum , neliniștită și plângăcioasă. Într-un târziu mama Mina o împacă,dar refuză să doarmă în pătuțul ei toată noaptea. A dormit numai cu mami și tati.
În zori pe la ora șase părinții au plecat departe ,tocmai la Viena.
Obosită Cela nu s-a trezit la plecarea lor. Bunica a reușit să o ia din patul părinților și să o pună în pătuțul ei,fără să o trezească.
Vineri dimineața Cela se trezește zîmbitoare și își aduce aminte de dulapul cu jucării. Bunica îl deschide, și ies pe rând: rățoiul Donald, Leul, Păpușa veselă, Păpușa zăpăcită,Cățelul Ham şi multe alte jucării, dar cele de mai sus îi plac foarte mult. Exclamă: Ihe... când le vede şi râde .
Mănâncă un biberon cu lapte dimineaţă, apoi pe la 9.30 o gustare (caș,roșii,ardei,pâine),la prânz mănâncă cu plăcere supă de roșii și puțin grătar de pui (pulpă desosată. Mai pe seară papanași fierți. Este curioasă să guste din toate,dar nu mănâncă prea mult. Bunica o mai păcălește!
A fost în Zăvoi dimineața,dar și după amiază. Seara a făcut băiță și a fost cuminte și-a păpat lăpticul și apoi s-a culcat.
Ziua 2-a
Cela a dormit fără să se trezească până la ora 7.30 și apoi un biberon lu lapte mâncat tot, la 9.30 un gălbenuș de ou din care nu a mai rămas nimic, mâncat cu puțină roșie și pâine neagră. Între 10.00-11.20 a fost la plimbare în Zăvoi, unde a băut sucul de la o portocală. La prânz a mâncat supică de legume acrită cu lămâie și cu multă poftă o perișoară de pui. După prânz a dormit,apoi din nou la plimbare, iar înainte de aceasta a mai mâncat un măr ras. Seara la culcare biberonul cu lapte tot.
..........................................................................
Ziua 3-a
..........................................................................
Noaptea s-a trezit pe la 2.30,a plâns puțin,a băut puțin lapte și a adormit din nou.A făcut ceva scandal pe la 6 dimineața, a mai dormit până la 8.00 când a mai băut un biberon de lapte, s-a jucat și între timp a umplut un Pampers cu ceva urât mirositor. Apoi schimbată pentru zi s-a mai jucat în pătuțul ei până bunica a spălat parchetul și gresia din tot apartamentul. După aceea Cela avea liber să circule în patru labe peste tot. Bunicul i-a cumpărat un scăunel galben și un ham pentru ajutor la mers.
............................................................................
Alte zile
Astăzi s-a trezit pe la 8 fără un sfert.Era ploaie afară și nu am reușit să mergem la plimbare.S-a mai jucat în casă și a mai încercat să meargă ținută de bunică....Seara la culcare vorbește în limba ei, înainte să adoarmă aproape o jumătate de oră. Atunci vrea să-i scot din dulap, pe rând toate păpușile să le vadă,iar într-un târziu se culcă cu ursulețul ei.
................................................................................
Și-a stabilizat programul. Scularea la 7.00-8.00 cu un biberon de lapte.Plimbarea de dimineață 10.30.-12.30 cu sucul de portocale. masa de prânz 12.30.-13.15.Somnul de după amiază 13.30.-16.30.Gustarea de după amiază- masă de fructe. Plimbarea de după amiază 18.30.-19.15. masa de seară. Băiță la 21-21.30. Culcarea la 22.00 plus biberonul cu lapte.
................................................................................
Încă merge numai susținută,dar pe distanțe mai lungi.Înțelege mai multe,dar răspunde pe limba ei.face mare scandal dacă nu este înțeleasă.
.................................................................................
De ieri 29.iulie sun zilele orașului.Zăvoiul este plin de lume.Teatrul Ariel dă spectacole dimineața pentru copiii. și îi plac și Celei. Toată șoseaua de pe marginea Zăvoiului este plină de chioșcuri cu nimicuri,jucării,mici și bere. Am mers cu Cela în cărucior pe Terasă, unde la Boromir i-am cunpărat un covrig mai mare decât ea. Era foarte nostimă ținând acel covrig și mușcând din el.
.....................................................................................
Am încercat mersul prin parcul Zăvoi.mergea susținută de bunica,mai mult ca ieri,dar îi plăcea mai mult prin iarbă decât pe alei. Ne-am așezat la o terasă la o bere cu bunicul,Cela era în cărucior, a rezistat până și-a băut sucul de portocale,apoi dădea semne de nerăbdare,vroia să plecăm,așa că nu ne-a priit prea bine berea.
...................................................................................
A mers în Zăvoi cu bunicul și bunica,bunicul a dat-o în leagăn și apoi am căscat gura la toate tarabele cu lucruri populare care se aflau pe acolo.Acum poate să meargă ținută de mâini de bunicul și bunica.Seara am mers la Umbreluțe la o bere ...și un lăptic, apoi programul obișnuit.
.....................................................................................
I-a cumpărat bunicul o oliță ca o mașinuță roșie.Se așează,se dă jos de pe ea și se joacă cu capacul ei. mai nou face scandal în Zăvoi,dacă nu o lași să meargă pe jos cât are chef.
.........................................................................................
Mai nou când merge pe jos în parc,dacă nu-i place peisajul sau ceva, sau nu mai are chef de mers, o mușcă pe bunica de mână. Cu o zi înainte băuse dimineața un biberon de lapte La Dorna și dupămasa în parc încă o jumătate,seara a făcut o păpălașcă ce nu i-a plăcut deloc bunicii,care își făcea probleme din cauza schimbării tipului de lapte.
A primit o mașinuță cântătoare,pe care atunci când o aude,stă în funduleț și se leagănă de parcă ar dansa.Știe deja să facă PA cu mânuța dreaptă.
..................................................................................
Este ziua lui tata Silviu. Bunicii l-au felicitat prin telefon și au dat drumul unei melodii pe care dacă o aude Cela începe să danseze (în felul ei), dar data aceasta nu i-a mai plăcut și nu a mai schițat nici un gest, merge deja ținută de mână prin parc, recunoște locurile, dacă nu-i place locul face scandal.
...............................................................................
Deja când merge prin parc este o problemă să o pui în cărucior,vrea jos și apoi iar să urce. Dacă este liberă urcă pe borduri și toate denivelările,când coboară se distrează grozav. Până și scările de la intrarea blocului îi place să le urce.
..................................................................................
Au venit părinții,mama Mina și tata Silviu după mai bine de trei săptămâni de absență.Erau încărcați așa de mult încât în mașina lor mare,nu mai era loc decât pe scaunele din față.au descărcat în garajul bunicilor și acesta s-a umplut de pachete mai mari și mai mici, de te mirai unde încăpuseră atâtea.
Mina intră prima pe uşă, Cela se uită la ea şi nu schiţează nici un gest. La fel şi faţă de tata Silviu. Ceva mai târziu începe să se obişnuiască cu ei. Au adus cadouri spre bucurie tuturor,bunica a încercat să o facă pe Cela să arate ce a mai învățat,dar fără prea mult succes, fetița era prea preocupată de noua situație,ca să mai aibă chef să arate ceva. A doua zi încet,încet s-a lăsat convinsă.
oboseala drumului își spune cuvântul,așa că a doua zi,duminica,Silviu a dormit aproape toată ziua,bineânțeles întrerupt de |Cela.Mina a încercat să facă și ea același lucru.bunica s-a străduit să-i păstreze programul Celei.
Luni dimineața la 6.00 tata Radu pleacă cu autobuzul la București,în aceiași dimineață trebuia să susțină un curs în calitate de lector.A stat la București până miercuri seara, luni s-a întâlnit cu Veronica, marți a fost la Mina și Silviu și Cela l-a întâmpinat zâmbind semn că nu l-a uitat. Pentru a respecta condițiile celor cu cursul a stat la hotel.
Tot Luni dar pe la prânz au plecat Mina și Silviu,împreună cu Cela cu mașina cea încărcată. Era și un portbagaj pe capotă plin de obiecte și bagaje, încât bunicii i s-a făcut frică că pe Dealul Negru să nu se împrăștie pe jos. Dar nu s-a întâmplat nimic. la București veronica a fotografiat mașina super încărcată,pentru a imortaliza subiectul.

duminică, 28 septembrie 2014

Dacă vreți să știți de simt eu...


Omagiu ....mai mult decât poți să crezi că se poate petrece în așa de scurt timp

Dacă nu ați auzit de limfomul indolent folicular...este ceva care nu dă semne,se dezvoltă în tine, în ani și te răpune apoi în câteva zeci de zile...

Păcat de ființele excepționale care nu au greșit cu nimic, pe care boala le-a macinat fără să dea semne și care au fost sortite să moară în chinuri.

Asta a fost GLAFIRA



Omagiu celei mai bune
O Glafiră sau fir de gladiolă, un nume predestinat de sfântă, un destin al unei ființe execepționale, în felul ei și pentru ceilalți. Numai cine nu a cunoscut-o în deplinătatea manifestărilor ei nu poate să o aprecieze. Sunt calități pe care mulți dintre oameni nu le au, dar există posibilitatea de a fi concentrate într-o singură ființă și asta era sigur Glafira. Modestie pentru că nu îi plăcea să iasă în față sau să fie remarcată, toleranță pentru că vedea multe și nu le agrea întotdeauna și totuși para situațiile respective, tenecitate altruistă pentru că dorea binele celor apropiați și era preocupată de toate amănuntele care puteau genera acest bine, atașată de cei din familie și prieteni astfel încât era capabilă să dea de la ea fără să ceară recompensă, ordonată și strictă în tot ce făcea de la îmbrăcăminte, ținută, modul de a se farda, întreținerea locuinței, obiectele ce o înconjurau, fără a fi tentată spre lucruri scumpe.
Viața fost multă sau puțină, nu știm, dar ce este sigur este că Glafira a reușit pe tot parcursul ei să dea dovadă de înțelepciune, înțelepciunea omului care rabdă ce nu-i place și nu ripostează vehement, înțelepciunea celui care trage din greu și nu se plânge, înțelepciunea celui care face orice numai ca să-i vadă pe cei din jur mulțumiți și fericiți. Cei apropiați, nu uitați câte planificări și meniuri făcea, cu mult timp înainte la diferite ocazii și totul cu balanța „ce se poate face cu câți bani avem’’.
Viața a fost destul de dură cu perioadele politice prin care a trecut, nu s-a plâns că stătea la coadă la lapte de la 5 dimineața pentru fetele ei mici, nu s-a plâns că făcea zilnic trasee de 4-5 km pentru a ajunge la școala unde lucra și a duce sau lua fetele de la cămin, nu s-a plâns că din lipsuri finaciare făcea meditații cu mai mulți elevi pentru a conmpensa alte cheltuieli cu casa și pregătirea fetelor ei, nu s-a plâns că în anumite momente ale căsniciei simțea că soțul nu este prea aproape.
Viața a fost nedreaptă pentru că, nu a greșit cu nimic, nu a avut o comportare care să deranjeze pe alții, practic nu a avut păcate și totuși a existat posibilitatea de a avea o boală pe care nici nu o bănuia și care nici nu-i dădeau semnale de alarmă, până acum două luni. Dacă cineva este bun și drept și le dirijează pe toate nu era normal ca să abată toate acestea asupra unei ființe bune cum era Glafira.
În ultimle zile de suferință își întreba soțul, destul de frecvent: Cu ce am greșit și față de cine, ca să am astfel de chinuri...
Dormi în pace ființă iubită și iartă-ne dacă ți-am greșit

Soțul, fetele tale cu băieții lor, nepoții

S-a stins ușor,dar chinuitor pentru ea,fără să deranjeze pe alții prea mult în 23 septembrie 2014 la 68 de ani.

Dumnezeu să o odihnească în pace